Problema este ca nimeni nu-si pune intrebarea, iar cand omul realizeaza in sfarsit ca merge pe o cale fara inima, aceasta este deja pe punctul de a-l ucide.
Ajunsi in acel punct, putini sunt aceia ce se mai pot opri sa se gandeasca si sa paraseasca acea cale.
O cale fara inima nu este niciodata agreabila. Aceasta cere efort, chiar si pentru a o alege.
In schimb, calea cu inima este usoara, nu avem nevoie sa ne chinuim ca sa ne placa.
luni, 1 decembrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu