Spovedanie versus Tehnica Psihanalitica

In legatura cu aceasta comparatie intre Spovedanie si Tehnica Psihanalitica as formula cateva idei:

1. E un semn de mare simplitate teoretica sau cunoastere interioara in a pune in opozitie Spovedania cu Tehnica Psihanalitica, intr-o maniera dihotomica de genul Bine/Rau.

De ce ?

Pai in primul rand, as spune ca prin ceea ce numim Interiorul Omului nu delimitam ceva ce tine de domeniul strict al Psihanalizei.
Interiorul omului are campuri de energie ( convenim sa le spunem asa), sau se pot dezvolta campuri de energie care nu fac obiectul cartografierii psihanalitice.

De ce Tehnica Psihanalitica poate dobandi un ascendent asupra Spovedaniei in epoca noastra ?

Pai, e foarte simplu:
- Tehnica Psihanalitica reprezinta un progres Uman in planul dezvoltarii Tehnologiilor/Cunoasterii despre Interiorul Omului, sau Tehnologiile Sufletului.

In secolul 20, chiar daca a fost secolul Tehnologiilor Fizice, as spune ca Omul a facut un salt cuantic in cartografierea si dezvoltarea unei Tehnici care sa spuna ceva despre o anumita zona din Om si anume viata psihica.

Cu alte cuvinte, acea zona din Spovedanie care tinea de viata Psihica poate fi abordata cu o mai mare coerenta de catre Psihanaliza, iar Biserica n-ar trebui sa se poticneasca de acest lucru, ci sa-l integreze.

Asa cred ! :)

Ca sa fiu mai precis, as reformula astfel:
Biserica si Preotii ar trebui sa detina cunostinte psihologice/psihanalitice si sa stie cand boala omului e predominant Psihica mai degraba decat Spirituala.

Cand si cum putem face diferenta intre aceste doua lucruri ?

Asta e un subiect care merita discutat alta data.